Vasili Chirtoca — NM: «Mi-am învins sentimentul de răzbunare»

Vasili Chirtoca — NM: «Mi-am învins sentimentul de răzbunare»

VASILI CHIRTOCA, Președintele companiei DААС-Hermes Grup, i-a povestit lui ALEXANDRU STAHURSCHII cum și-a construit businessul și a descoperit de unul singur atentatul la viața sa, precum și despre aceea ce anume nu-i permite Moldovei să se dezvolte și cît de atotputernic este Vladimir Plahotniuc. Redacția NM menționează, că Vasili Chirtoca a oferit acest interviu înainte de a-și anunța intenția să candideze pentru funcția de primar de Chișinău și dă asigurări, că în acel moment el nu plănuia să intre în politică.

«Cooperatorii scoteau din întreprinderi hale întregi, care ulterior erau revîndute»

— După destrămarea URSS a început procesul de privatizare, în care diverse fonduri de investiții cumpărau acțiunile statului. În a. 1992 ați venit în fruntea primei în Moldova companii financiare de acest tip – DAAC Invest. Cum a apărut ideea creării ei?

— În a. 1979 eu am absolvit Institutul Politehnic cu specialitatea inginer-mecanic. În Uniunea Sovietică mecanicii primeau o instruire vastă. Spre exemplu, nouă ne-au predat psihologia în inginerie, economia și organizarea producerii industriale, economia întreprinderilor și a ramurilor. Adică, problemele economice m-au interesat încă din studenție. Venit la Chișinău, unde locuiau părinții mei, mi-am început activitatea la Institutul Unional de Stat de Proiectări, care proiecta întreprinderi industriale.

Cînd a început perestroica, eram inginer-șef al proiectelor. Legea ”Cu privire la cooperație” am primit-o cu mult entuziasm, încă nu înțelegeam cît de imperfectă este. Fiind o persoană ambițioasă, doream să mă impun într-o măsură mai mare, de aceea în a.1989 am fondat o firmă cooperatistă în domeniul mediului «Голубая волна» și intenționam să abandonez munca la stat. Dar, pe neașteptate, mi s-a propus postul de director al filialei Chișinău a Institutului de Stat de proiectări din Novosibirsc – după o ezitare scurtă, am acceptat. Doi ani și jumătate am stat în fruntea acestui institut, sporindu-i substanțial volumele de lucru și efectivul. Paralel, se dezvolta și compania noastră, care era preocupată de epurarea apelor reziduale de metalele grele, provenite din industrie. Astăzi această companie – DAAC-Ecoplant — prima din grupul nostru, realizează un șir de proiecte în domeniul ecologiei. În a.1990 a fost adoptată legea «Cu privire la întreprinderile mici» — și eu am creat întreprinderea Poliproiect, pentru a participa la expoziții. Ulterior, am întîlnit un vechi prieten, Arcadie Andronic, care își încheia cariera de director comercial al unei întreprinderi de confecții. Și am decis să deschidem o cusătorie în baza întreprinderii Poliproiect.

— Ce-ați decis să coaseți?

— Impermeabile încălzite pentru dame, foarte întrebate la acea vreme.

— Ele au contribuit și financiar?

— Da. Ele au intrat în capitalul social. Pentru început, am fondat compania comercială DААС Hermes (în prezent – dealer de automobile— NM), aceasta la rîndu-i a fondat fondul de investiții, care a participat activ la privatizarea contra bonuri.

— De ce acțiunile întreprinderilor de stat erau cumpărate contra așa numitelor bonuri patrimoniale, da nu contra bani reali?

— Din punctul meu de vedere, aceasta a fost greșeala legislativă a privatizării în Moldova. Bonul a fost editat astfel, încît să nu poată fi vîndut, ci doar investit în acțiuni. Ideea era, că toată lumea va deveni proprietar colectiv al acestui patrimoniu. Legislatorii nu au înțeles cum sunt gestionate societățile pe acțiuni, ce este administrarea corporativă, care sunt drepturile acționarilor, etc. Exista închipuirea, că e posibil să-i faci fericiți pe toți odată. Această închipuire a fost cultivată și de consultanții străini, care erau conștienți, că în urma unei atare privatizări, cu bani puțini vor putea fi cumpărate acțiunile celor mai bune întreprinderi.

— De unde veneau acești consultanți?

— În mare parte, erau americanii, care au consultat Rusia și Europa de Est. Dintr-o parte, lor le păreau simple toate. Dar problema consta în faptul, că exista o experiență de trecere de la capitalism la socialism, însă nu exista o experiență mondială de trecere de la socialism la capitalism. În rezultat, pe de o parte, noi am obținut cooperativele, proprietarii cărora aveau toate drepturile : ei puteau cumpăra de la întreprinderile de stat orice, și puteau vinde orice acestor întreprinderi. Pe de altă parte — conducătorii întreprinderilor de stat, care erau legați la mîini și picioare. Ei puteau vinde ceva, însă nu aveau dreptul să cumpere sau să construiască ceva de sine stătător. Acest fapt a permis comiterea unor abuzuri colosale. Cooperatorii scoteau din întreprinderi hale întregi, care ulterior erau revîndute. De fapt, totul se fura, pur și simplu.

«Noi ne concentrăm asupra investirii în dezvoltarea întreprinderilor toți banii cîștigați»

— Puțini știu, că abreviatura societății pe acțiuni DAAC constă din majusculele numelor fondatorilor ei: Dementeenco, Anisimov, Andronic, Chirtoca. 

— Așa este

— Ce a urmat?

— Pe banii din grantul american în țară a fost desfășurată o campanie publicitară largă de propagare a privatizării «Bonul tău — viitorul tău» . De fapt însă, noi ne-am ciocnit de o realitate dură, primind mici pachete de acțiuni ale întreprinderilor, care din acest motiv aveau o valoare infimă. Și ne-am mai confruntat cu probleme serioase: împotrivirea influenților ”directori roșii” (conducătorii numiți în funcții de PCUS — NM.), care administrau bunurile întreprinderilor supuse privatizării. Ei reușiseră între timp să facă totul, pentru ca din aceste întreprinderi să nu rămînă mai nimic. Deci, pe de o parte, exista publicitatea masivă, care insufla oamenilor speranțe enorme. Pe de alta – se făcea totul pentru ca fondurile și conducerea lor să sufere un fiasco total.

Cînd am venit la conducerea societăților pe acțiuni, care posedau acțiunile unor întreprinderi, eram mereu împiedicați în a ne concentra asupra problemelor existente. A fost nevoie de mulți ani pentru a convinge guvernanții, că restricțiile trebuiesc lichidate. Au scos restricțiile, ne-au permis să ținem pachetul de control, însă nu mai mult de 25% din active. Noi înțelegeam,că este strict necesar să deținem controlul asupra întreprinderilor degradante, care pierduseră finanțarea, piețele de desfacere și adesea erau jefuite de conducătorii lor. De aceea am mai creat un fond de investiții, Hermes-Agro, pentru ca prin intermediul a două fonduri să depășim restricțiile legislative, care nu ne permiteau să achiziționăm mai mult de 25% din acțiunile întreprinderii. Grație acestui fapt, am reușit să ieșim din privatizare, avînd pachete bunicele, inclusiv de control, la un șir întreg de întreprinderi.

— Și achitarea dividendelor?

— Noi am achitat dividende de trei ori – în total circa 10 milioane de lei. Convertind această sumă la fiecare acționar, obținem o nimica toată. Dar am făcut-o pentru ca acționarii să înțeleagă, că noi existăm,nu i-am uitat și nu intenționăm să-i uităm.

— Cînd a fost ultima achitare?

— Acum cinci ani. Tot atunci, la adunarea acționarilor, noi am decis să nu achităm dividende pe parcursul a cîțiva ani, îndreptînd toate mijloacele pentru dezvoltare.

— Adică, peste 5-6 ani oamenii ar putea primi ceva dividende?

— Eu sper, că se va întîmpla mai degrabă. Astăzi fondul DААС Hermes reprezintă un grup financiar-industrial compus din două uzine constructoare de mașini — Agromasina din Chișinău și Hidroinpex din Soroca, fabrica de parfumerie și cosmetice Viorica, o întreprindere cerealieră la Drochia, două piscicole (600 hectare de lacuri), circa 700 ha terenuri agricole, 80% din acțiunile Pielart S.A.— este un complex imobiliar mare (CC Solaris), un centru comercial la Botanica (în apropierea stadionului Zimbru), Taxi-Service S.A., Agrotehcomert S.A.(Hîncești), complexe imobiliare la Chișinău și în multe centre raionale. În total — circa 40 de întreprinderi, care aparțin celor peste 90 mii de acționari. Noi ne concentrăm asupra investirii în dezvoltarea întreprinderilor — altă ieșire nu există. La moment, noi am putea achita cîte 100, 200, 300 lei dividende, însă atunci întreprinderile vor muri și oamenii nu vor simți nimic. Noi trebuie să aducem costul acestor active pe piața liberă la niște valori reale, pentru ca oamenii să-și poată vinde acțiunile contra unor bani grei. Ulterior, vom oferi acționarilor noștri, în paralel, un program de co-investire.

«Nu poți cîștiga pe nenorociri, droguri, omoruri, violuri»

— În a. 1996 a avut loc un atentat, în urma căruia v-ați ales cu cinci sau șase răni prin împușcare. Ați balansat între viață și moarte, iar medicii din Germania v-au salvat. Ancheta de atunci nu s-a soldat cu succes. Cine putea să organizeze acest atentat?

— S-a întîmplat în octombrie, 1996 . M-a salvat soția, care cu ajutorul prietenilor-businessmeni a organizat plecarea mea în Germania, pentru tratament. Acțiunea penală nu este finalizată nici pînă azi, am fost nevoit să anchetez cazul de sine stătător. Atunci mi-am lărgit foarte mult universul privind starea sistemului de ocrotire a ordinii de drept de la noi. M-am confruntat cu chestiuni teribile, nu neapărat legate de cazul meu. Am văzut, că uneori noi avem nevoie să fim apărați de oamenii, care de fapt ar trebui să ne apere pe noi. Asemenea persoane sunt și azi în organele de ocrotire a ordinii de drept.

Eu înțeleg, că ei trebuie să-și întrețină familiile. Ei consideră inechitabil faptul, că cineva, din punctul lor de vedere, adună bani cu lopata, în timp ce ei după absolvirea școlii de poliție cîștigă mai puțin. Dar fiecare are dreptul să aleagă, și sunt chestiuni, din care nu se poate cîștiga: nu poți cîștiga din nenorocire, din droguri, din omoruri și violuri. Sunt chestiuni, care cer o atitudine principială. Eu consider, că trebuie să luptăm dur cu acești ”vîrcolaci în epoleți”. Reîntors din Germania după două luni de tratament, am văzut că poliția ancheta acest caz (atentatul) de mîntuială. Am fost nevoit să mă descurc de sine stătător în această situație.

— V-ați descurcat?

— Da, m-am descurcat. Unul dintre partenerii de business, pe care nu-l cunoșteam suficient de bine, folosindu-se de faptul că cele 50% care îmi aparțineau, nu erau suficient de apărate, din punct de vedere juridic, a vrut să obțină totul.

— Se vorbea, că după acel caz tragic Dvs. ați făcut o reevaluare a valorilor vieții. Așa este?

 — Nu pot spune, că, omenește, mi-am schimbat atitudinea față de lumea înconjurătoare. Poate, cugeți mai mult asupra chițibușurilor. Asupra faptului, că trebuie să-ți alegi partenerii mai minuțios, să fii mai atent cu oamenii apropiați, mai tolerant cu cei care te înconjoară. Este necesar, ca activele să fie legale și să provină din partea locului, nu dintr-un offshore.

— Ați iertat acea persoană, sau acei oameni?

— Am iertat. Eu mi-am învins sentimentul de răzbunare. Nu știu, unde sunt acești oameni acum, și nici nu vreau să știu. Trebuie să te poți apăra, uneori chiar drastic. Însă răzbunarea este un sentiment pustiitor și total inutil, care îți poate impune pași necugetați.

«Vladimir Plahotniuc nu este așa atotputernic, cum se spune, agățîndu-i de gît toate păcatele»

— În a. 1997 ați devenit copreședinte al Partidului Furnica , condus pe atunci de Ion Mușuc, ex-președintele Telecom-Holding, ulterior, în anii 1998-2000 ați făcut parte din Consiliul Politic al Partidului Democrat. După care ați decis să plecați din politică. Care a fost cauza?

— Voi preciza. Furnica am creat-o împreună — eram cinci copreședinți. Am mers în politică deoarece înțelegeam, că trebuie să fim în parlament, căci fără asta ne va fi greu să îndreptățim așteptările acționarilor noștri. Ciocnindu-ne de neînțelegerea și ignorarea intereselor acționarilor din partea autorităților, noi înțelegeam că pentru a schimba cumva situația trebuie să mergem în parlament. Și în economie erau luate decizii, care din punctul nostru de vedere nu erau cele mai bune. Încă noi am comis o greșeală, primind în acest partid mai mulți supergrei politici. Iar oamenii așteptau ceva nou, politicieni ”proaspeți”. Aceasta ne-a jucat festa: puțin-puțin nu ne-a ajuns pentru a trece pragul electoral. Dar eu nu eram atunci în liste, nefiind gata să mă dedic politicii în totalitate din cauza unor afaceri nefinisate. În Consiliul politic al Partidului Democrat am intrat din același motiv: aveam ideea de a uni două partide. Din păcate, nu am reușit să-i conving pe supergreii noștri politici. Ulterior am plecat din PD, văzînd contradicțiile dintre Președinte și conducerea partidului.

— Vă referiți la conflictul dintre P.Lucinschii și D. Diacov?

— Da. Am înțeles, că trebuie sau să mă ocup de afaceri , sau să particip la această luptă. De atunci – mai bine de 15 ani – m-am concentrat asupra afacerilor și în măsura posibilităților particip la dialogul cu guvernarea.

— Acum doi ani, vorbind despre situația din țară, ați folosit expresia «democrația dezmățată» și v-ați pronunțat pentru un sistem bipartid în Moldova, de dragul stabilității. După alegerile din noiembrie, 2014 la noi, de-facto, guvernează două partide: Liberal-democrat și Democrat. Sunteți satisfăcut de acest model bipartid?

— Am spus deja, că poate ar fi bine să revizuim sistemul politic. Nici o țară din lume nu a ieșit din criză adîncă cu ajutorul unei așa democrații dezmățate, ca la noi. Dacă apelăm la istoria Germaniei postbelice sau Singapore, acolo de-facto exista dictatura. China, Uniunea Sovietică după război – la fel. Este nevoie de o personalitate, care își asuma responsabilitatea.

— Recent au fost date publicității statistici, conform cărora eficiența regimurilor dictatoriale în lume este de doar 3,5%. Singapore sau Coreea de Sud, probabil, au fost printre fericiți. Ce e de făcut?

— Trebuie să vedem natura regimurilor dictatoriale. Cele asiate, ca regulă, sunt și reușite. Aceste 3,5% — este o cifră evident suptă din deget. În țările Americii Centrale sau Africii-probabil, nu există un asemenea succes. Regimurile dictatoriale pot fi diferite. Dacă dictatorul este un lider consacrat, este una. Dacă el este o marionetă a celor care l-au plasat acolo, e altceva. În acest caz nu putem vorbi despre succes. .

— De ce să mergem departe? Alexandr Lucașenco — el cine este?

— Este un lider consacrat. Și în Kazahstan [Nursultan] Nazarbaev — la fel. Siria, Iracul, Iordania acum cîțiva ani, Arabia Saudită, țările din Golful Persan — acolo regimurile dictatoriale sunt reuște, cred eu. Dacă dictatorul este un lider consacrat , în 90% dintre cazuri succesul este iminent.

— În Moldova, toate se concentrează în mîinile unui lider, care guvernează țara. Numele lui îl auzim în permanență – Vladimir Plahotniuc.

— Vladimir Plahotniuc nu este chiar așa atotputernic, cum se spune, agățîndu-i de gît toate păcatele. Oricum, PD-ul, unde el este vicepreședinte, are circa 20% în parlament. Se mai spune, că PCRM este total dominat de PD – nu este adevărat. [Liderul PCRM] Vladimir Voronin nu este omul, care să se lase dominat de cineva. . Da, cu el trebuie să negociezi, probabil că în anumite chestiuni au fost găsite compromisuri. Un lider de acest calibru, care simte responsabilitate pentru tot ce face…

— Vă referiți la Voronin?

— Da. A acumulat o experiență colosală și nu se poate pur și simplu juca cu interesele țării…

— Și atunci, ce se întîmplă?

— Probabil, Voronin consideră, că consecințele politice ale pașilor săi vor fi compensate de pacea din țară. Astăzi aceasta este chestiunea cea mai importantă. Liderii partidelor de la guvernare au și un simț al autoconservării. Degrabă fac șase ani de guvernare — poartă responsabilitate pentru țară, pentru oameni. Dacă, în campania electorală, mergi în sate și comune, vezi starea lor deplorabilă, privești fețele oamenilor suferinzi — altfel reacționezi. Eu nu sunt adeptul unor doctrine politice, inclusiv cea comunistă, acestea nu mă interesează. Eu înțeleg, că azi doctrinele nu au nici o importanță. Este doar o metodă de a păcăli oamenii. De aceea eu sunt adeptul doctrinei liderului. Trebuie doar să vezi, ce prezintă acest lider : are ceva sentimente în inimă, dorește să schimbe viața poporului său, are suficiente cunoștințe și profesionalism pentru a o face? Din punctul meu de vedere, Voronin este unul dintre liderii responsabili. Desigur, ca orice om, și el comite greșeli. Dar este un lider, pentru care nu este indiferent ce se va întîmpla cu țara lui.

Din partea NM

Vasili Chirtoca — Președinte DAAC-Hermes S.A., cavaler al ordinului Gloria Muncii și al ordinului Mitropoliei Moldovei Ştefan cel Mare şi Sfînt. Președintele Federației de Box din RM. S-a născut în satul moldovenesc Ghidirim, în Ucraina. A absolvit Institutul Politehnic din Odessa. A lucrat inginer la Institutul de Stat Unional de proiectări. Activitatea de antreprenor o începe în a.1989 prin fondarea firmei «Голубая волна» (în prezent DAAC-Ecoplant), care proiecta și construia sisteme de epurare a apelor reziduale ale întreprinderilor industriale. Cifra anuală de afaceri a grupului DAAC Hermes depășește €100 mln.. Companiile grupului comercializează și deservesc automobile, prestează servicii de leasing, comercializează biciclete și accesorii, produc articole de parfumerie și cosmetice, activează în industria constructoare de mașini, în domeniul tehnologiilor informaționale, gestionarea imobilelor, agricultură, reparația și deservirea tehnicii agricole, procesarea și depozitarea cerealelor, piscicultură.