Vasili Chirtoca: Avem o țară minunată, haideți împreună să o punem pe picioare!

Vasili Chirtoca: Avem o țară minunată, haideți împreună să o punem pe picioare!

Vasili Chirtoca, Președinte DAAC Hermes S.A. și Președinte al Consiliului de Administrare DAAC-Hermes Grup S.A. a fost invitatul emisiunii „Главное” de la TVC-21, unde a vorbit despre multe lucruri interesante din viață și afaceri, despre unele aspecte ale politicii interne și externe moldovenești, și-a împărtășit bogatele cunoștințe despre istoria meleagului nostru, precum și despre perspectivele de dezvoltare a țării în viitor. Vă propunem atenției cele mai importante subiecte ale acestei conversații.

Cum să atingi culmi în afaceri și să fii prieten cu toți președinții

Am început să fac afaceri pe la finele anilor optzeci. Înainte de a deveni Moldova un stat independent, eu acumulasem deja o anumită experiență în a comunica și a conduce oamenii, puteam merge la compromisuri. Fiind student la Institutul Politehnic din Odessa am studiat psihologia inginerească și ergonomia la locul de muncă. Ni s-a spus, că există patru temperamente de bază. Trei puternice. Acestea sunt sanguinicul, o persoană care pare că înțelege totul, este comunicativ, dar, în principiu, nu sapă adînc. Și două tipuri puternice diferite – flegmaticul și colericul. Flegmaticul este o persoană lentă, precaută, care sapă adînc, cugetă un timp îndelungat. Colericul este o persoană irascibilă, emotivă, care judecă foarte repede, se „aprinde” repede și se calmează foarte repede. Tipul slab este melancolicul. Noi ne-am analizat atunci unii pe alții, și am ajuns la concluzia, că în fiecare persoană există mai multe tipuri în același timp, mai ales dacă vorbim despre tipuri puternice. Se pare că eu, mai degrabă, sunt persoană colerică din fire, care în cele din urmă a devenit să fie între flegmatic și sanguinic. Viața m-a învățat asta.

Am fost proiectant, apoi am devenit șef de proiect la un institut de proiectare. Proiectam întreprinderi industriale mari, fabrici. Oamenii veneau la mine cu desenele lor, și dacă era totul greșit, adesea îmi pierdeam cumpătul și „atacam” oamenii. Apoi, după ce plecau, îmi era rușine. Mă întrebam: „Ei bine, omul a greșit, cum se poate așa ceva?” Și încercam să nu mai repet astfel de greșeli și, treptat, am învățat să-mi reprim furia, să tratez totul poate nu calm, emoțional, dar în același timp destul de flegmatic. Așa că am intrat în afaceri deja știind cum să rezolv calm problemele care apar, greșelile și neajunsurile oamenilor.
În acea perioadă am înțeles mai bine religia creștină și devenisem un creștin adevărat. Nu merg des la biserică, dar ajut cum pot, și destul de des. Sunt creștin pentru că poruncile lui Hristos sunt sacre pentru mine. Iubesc bisericile – locuri curate, sfinte. Și astfel am început să mă comport cu lumea din jur cu mai multă dragoste și cu un sentiment de iertare. Mi se pare că dacă o persoană reprezintă un fel de pericol – pentru mine, pentru companie și așa mai departe, noi, desigur, încercăm să ne protejăm. Dar dacă nu este cazul, iertăm. Și astfel, din această poziție, mi-a fost destul de ușor să comunic cu oameni de diferite opinii politice. Am cunoscut aproape toți președinții țării. Am fost chiar prieteni cu Vladimir Voronin. Așa a fost să fie, că nu mai comunicăm de ceva ani. Cunoșteam aproape toți prim-miniștrii. Am fost altă dată prieten cu Ion Sturza. Am fost în relații bune cu Vlad Filat. Și acum, de fapt, e la fel.

Cum să reînvii emoțiile copilăriei

M-am născut în satul moldovenesc Ghiderim, în raionul Cotovsc din regiunea Odesa, Ucraina. Era un sat pur moldovenesc, unde exista o școală rusă. Părinții mei lucrau acolo, tata era director. Ieșeam din școală, și vorbeam doar moldovenește. Am ajutat și mai ajut încă această școală. Cu regret, acum moldovenii noștri de acolo se ucrainizează și conducerea noastră, din păcate, nu acordă nicio atenție acestui lucru. Dar oamenii de acolo se numesc moldoveni, păstrează limba noastră, moștenită de la strămoși.

Cea mai vie amintire, probabil, ține de sărbătoarea Anului Nou. Era minunat, era foarte senzual și foarte frumos organizat și în ​​familia noastră, și la școală. Aceasta este o amintire foarte vie. Un fel de plăcere care te cuprinde și ține mult timp. Acum, înainte de fiecare Revelion, încerc cumva să organizez totul așa, ca să reînvii aceste emoții din copilărie, măcar puțin. Uneori funcționează.

Cine va deveni succesor

Cred că fiul mai mare, Alexei, și mezinul Vladislav vor lucra în parteneriat, în condiții egale. Noi avem, în fond, societăți pe acțiuni, da acolo contează mult administrarea corporativă, activitatea Consiliului. În compania noastră, aceasta la fost elaborată acum 30 de ani. Noi am fost primii. Experiența noastră a stat la baza elaborării Legii privind societățile pe acțiuni și a Legii privind societățile cu răspundere limitată. Noi din start am introdus așa-numitele Consilii de Observatori și le-am acordat acele funcții, pe care le consideram nesemnificative pentru conducerea executivă. Un fiu va conduce Consiliul, celălalt va fi director executiv. Ei bine, cred că asta nu va fi foarte degrabă. (zîmbește).

Cînd și la ce vîrstă a fost cîștigat primul milion

Probabil, am cîștigat primul meu milion în a.1992. Aveam 34 de ani pe atunci. Companiile pe care le administrez azi valorează cel puțin 100 de milioane. Este vorba de două grupuri de companii. Unul este cel care a fondat fondul de investiții pentru privatizare DAAC Hermes, celălalt este societatea pe acțiuni DAAC Hermes, în care familia noastră deține 75%.

Ce le lipsește oamenilor de succes și bogați din Moldova

Uneori, îmi amintesc de socialism cu nostalgie. Este societatea în care am învățat, am crescut, m-am dezvoltat, am devenit om, m-am căsătorit, și primul meu fiu s-a născut la acea vreme. Dar, devenind un om nu sărac, să zicem, care, în general, are totul la ce visează fiecare om, înțelegi că acest lucru este departe de a fi suficient pentru fericire. Lipsește o idee națională, care să cuprindă pe toată lumea și care să te inspire și pe tine. Probabil, eram tineri, probabil, eram mai emoționali, terminațiile noastre nervoase erau mai acute. Cred că în țara noastră oamenilor bogați, înstăriți le lipsește totuși o idee, pentru care muncește toată lumea.

Cum și unde să găsești prieteni în afaceri și cîți oameni de acest fel există în țară

Prietenii pe care îi am în afaceri, mi i-am făcut în timpul călătoriilor cu șefii statului. Cred că adevărata cunoștință cu „poporul” am avut-o în 1994, în timpul primului meu zbor transatlantic în America. Zburam ca parte a unei delegații de oameni de afaceri moldoveni, și anume în avion ne-am cunoscut. Principala impresie despre America a fost că am petrecut timp acolo împreună și ne-am cunoscut mai bine. După aceea, au urmat mai multe proiecte interesante.

Apoi a fost anul1995. În timpul unei vizite în SUA cu dl Mircea Snegur, i-am cunoscut pe membrii delegației și s-a născut ideea supermarketului Green Hills. Am fost unul dintre primii lui fondatori. Apoi am plecat pur și simplu, am făcut un alt proiect. În 1996, am fost din nou în America. Apoi am zburat în diferite țări, și cu Petru Lucinschi, și cu Ion Sturza, și cu Vlad Filat, și cu Vladimir Voronin. Așa i-am cunoscut pe mulți. Dar descopăr periodic oameni care au afaceri foarte interesante, dar despre care nici măcar nu știam. De exemplu, există oameni care se ocupă de rezolvarea unor probleme logistice serioase. Aceștia își au sediul la Chișinău, dar pentru ei lucrează mii de oameni în lumea întreagă. Există companii care se ocupă de anumite sarcini periferice în cadrul unor sisteme informaționale mari, care fac lucruri foarte interesante și lucrează pentru Occident, dar puțini oameni știu despre ele. Dar acești oameni construiesc case, acești oameni au copii, acești oameni se înconjoară de oameni ca ei. Sunt destul de mulți, doar că nu sunt publici.

Roluri, repartizate de străbuni

Acum ceva timp am găsit în legislația noastră privind partidele politice și alegerile prevederea, că peste tot trebuie să fie cel puțin 40% femei. Nu prea îmi place feminismul. De ce? Pentru că trebuie să decidem: ori vrem ca fiecare familie să aibă cel puțin trei copii, iar statul să se străduiască pentru asta, să le ajute, ori sarcina noastră principală este ca femeile să ne conducă. Să analizăm. O femeie naște trei copii și este capabilă să lucreze eficient în afara familiei de la 25 la 65 de ani. Aceasta înseamnă, că din 40 de ani potențial productivi, 10 ani sunt petrecuți îngrijind copiii. În orice familie, cineva trebuie să își asume responsabilități casnice: gătitul, curățenia etc. Eu rareori văd gospodari fericiți, dar cunosc multe gospodine fericite. Firește, și strămoșii noștri confirmă acest lucru, responsabilitățile erau distribuite. Desigur, o femeie care a născut copii și este capabilă să combine aceste funcții, își poate construi cu succes o carieră, iar asta e minunat. De exemplu, soția mea este președinta consiliului de administrare a companiei și, în plus, este responsabilă de politica de personal a companiei. O susțin în orice, dar, sincer vorbind, nu sunt un fan al femeilor-politiciene, deși avem în politică femei foarte demne, interesante și inteligente.

Cinci gloanțe, ca o lecție de viață

Eu nu consider că tentativa de a mă ucide este tragedia mea, o consider o lecție. Era în octombrie 1996. A existat o astfel de tentativă de omor. M-au nimerit cinci gloanțe, aproape unul de altul. Pe urmă am înțeles, pe neașteptate, ce a fost asta. La nivel de subconștient, un fel de al treilea simț mi-a șoptit. Am început să cercetez procesul, am pus cap la cap multe lucruri, inclusiv munca anchetatorilor, niște vizite… Și am rupt foarte repede, foarte dur orice relații. Am împărțit afacerea pe care o dețineam împreună, i-am cedat-o, și gata. Vorbim despre o persoană. Și pur și simplu am uitat. Doar i-am observat nițel comportamentul. Acea persoană nu mai este în viață. Cred că îl chinuia conștiința. Este, totuși, un factor serios.

Care este diferența dintre Plahotniuc, Șor și Platon?

Vladimir Plahotniuc, Ilan Shor și Veaceslav Platon, care au fugit din Moldova și au fost anunțați în urmăre internațională pentru diverse infracțiuni ce li se incriminează, diferă, de fapt. Îndeosebi Platon. El este o persoană foarte energică, activă, se cufundă în subtilitățile juridice, și în aceste subtilități juridice, foarte cinic, găsește oportunități de a face bani, inclusiv pășind peste oameni, ca să spunem așa.

Dacă vorbim despre Ilan Shor, din punctul meu de vedere, el este pur și simplu un escroc, condamnat pe bună dreptate la 15 ani. Cum a devenit așa nu știu, pentru că o vreme era un prieten destul de apropiat al fiului meu Alexei, în tinerețea lor. Alexei l-a ajutat. Venea la noi acasă. Apoi, brusc, a dispărut din vizorul familiei noastre. A apărut în compania lui Gabriel Stati, apoi a lui Vlad Filat, apoi a apărut în altă parte, și apoi totul a continuat. Apoi au „privatizat” toate proprietățile sindicatelor, și așa mai departe. Cred că Ilan este doar un escroc talentat care, fără suficientă experiență, a făcut o mulțime de greșeli și nu a reușit să camufleze aceste escrocherii într-un fel de acoperire legală, ceea ce a reușit să facă Veaceslav Platon.

Nu-l consider pe Vlad Gheorghievici Plahotniuc, ca și pe Ilan Shor, om de afaceri. Aceștia-s oameni care caută oportunitatea de a obține un profit rapid prin legături cu oficialii guvernamentali care iau decizii, și-s gata să împartă acest profit cu ei. Din punctul meu de vedere, aceasta este un business foarte simplu. Și pentru a-l face, trebuie să fii o persoană cu un anumit caracter.

Plahotniuc nu mai este în Moldova, însă metodele lui trăiesc

Ceea ce are loc acum la noi amintește cumva metodele folosite pe timpul lui Vlad Plahotniuc. De exemplu, am aflat că două bănci, pe care le respect foarte mult, cu care lucrez și care sunt principalii creditori ai fabricii de covoare Covoare-Ungheni din Ungheni, parte a grupului Acvila, au decis să lichideze această întreprindere, în ciuda faptului că ea a înregistrat profit în primul trimestru și a vrut doar să obțină o „vacanță” la rambursarea creditelor, căci are probleme din cauza închiderii piețelor din Rusia, Belarus, Ucraina, Kazahstan.

Am convingerea că nu șefii acestor bănci au luat astfel de decizii. Cred că au existat presiuni. De unde vin aceste presiuni? Pentru ce? Nu știu… Aceste instituții financiare respectate ar trebui cumva să-și explice decizia.

Și acesta nu este singurul exemplu. A existat un „atac” asupra fabricii de cosmetice Viorica din partea vămii, și el continuă și astăzi, un „atac” absolut nemotivat. Drept că, se pare, acel șef al vămii a fost înlăturat. Dar ce va fi în continuare – nu știm. Trebuie să mergem în instanță cu această problemă. Și este o problemă, pentru că nu există nicio motivație pentru acest atac. O întreprindere care a fost pur și simplu ridicată „de la zero”, din genunchi, de care, în principiu, poporul nostru poate fi mîndru, în mare parte datorită mezinului meu, care a primit o educație bună în Marea Britanie, este astăzi pur și simplu batjocorită.

Cum s-au împrietenit și cum s-au certat Vladimir Nicolaevici și Vasilii Afanasievici

Venind la putere, Vladimir Voronin, căruia nu-i prea plăceau șefii fondurilor de investiții, mi-a trimis diverse comisii timp de un an, pentru că noi eram cea mai mari companie din acest domeniu. Aceste comisii nu au găsit mare lucru, dar ne-au costat ceva sănătate. Apoi, lui Vladimir Voronin i-a fost sugerată ideea de a cumpăra mașini Škoda din Republica Cehă, direct de la fabrică, pentru a le președinților de raioane. În timpul unei vizite la uzina Škoda din Republica Cehă, Voronin a vrut să cumpere mașini de acolo, dar i s-a spus că mașinile pot fi comercializate doar prin intermediul unui importator autorizat, cu personal calificat, și doar asemenea companii pot vinde mașini, pentru că cineva trebuia să le aducă, să le treacă prin vamă, să efectueze pregătirea înainte de vindere, să ofere serviciile garantate, și așa mai departe. I-au spus așa de multe lucruri bune despre noi, că întors la Chișinău dl Voronin m-a sunat și m-a invitat la el. Am intrat, iar președintele, care mă atacase tot timpul, a spus: „Ei bine, mi-am dat seama că nu ești o persoană rea, de fapt”. Nu ne mai văzusem anterior. Voronin spune: „Trebuie să cumpărăm mașini. Cutare cantitate. Faceți-ne o ofertă.” Ei bine, m-am adresat cehilor și ei ne-au făcut o ofertă excelentă. Uzina cehă a făcut o reducere uriașă, reieșind din vizita președintelui. A fost organizată o licitație și am învins noi.

De atunci, Vladimir Nicolaevici avea sentimente de prietenie față de mine, ne-a invitat la diferite evenimente împreună cu soția. Și la un moment dat am făcut parte dintr-un cerc foarte îngust, unde erau patru sau cinci familii. Și nu mă rușinez deloc de asta, pentru că nu am folosit în niciun fel această poziție în avantajul meu. Mai mult, am pierdut, pentru că el nu este genul de persoană care să-ți rezolve problemele. El este împăratul și are psihologia unui împărat: toată lumea îi datorează, iar el nu datorează nimănui. Este situația perfectă. Da, și pot spune asta cu mîndrie, pentru că a fost cel mai bun președinte al Moldovei.

Dar nu am mai comunicat cu Vladimir Nicolaevici din ianuarie, 2018, pentru că eu cred că s-a comportat neprietenos față de mine. M-a atras foarte repede în proiectul său înainte de alegerile municipale din 2015, nici nu mi-am dat seama că era vorba de politică, eu fiind, în principiu, urbanist, proiectant. Am condus o instituție de proiectare, am construit fabrici mari și, de fapt, orașele din preajma lor. Mă plimbam prin Chișinău, pe care îl iubesc și îl înțeleg foarte mult. Este conceput magnific, este construit magnific, este planificat magnific. Uitați-vă la intrările și ieșirile din Chișinău. Nu este ceva neînsemnat, e o frumusețe! Aceasta este ideea arhitectului. Ce parcuri magnifice avem, cascade de lacuri! Mi-am plimbat copiii mici prin aceste parcuri. Ne-am bucurat de toate. Și apoi m-am plimbat prin același oraș condus de Dorin Chirtoacă. Este un băiat care, din păcate, a ajuns în locul greșit, deși nu este rău, în esență. Și eram trist, mă durea inima. Cum se poate așa ceva?!

Și iată că, neașteptat, mi-a fost făcută această ofertă. A trebuit să decid să candidez la funcția de primar al capitalei. La început eram gata să refuz. Dar m-am consultat cu soția, și am decis să încercăm. Și, în cele din urmă, în intrat în Consiliul Municipal Chișinău în trei, împreună cu doi dintre colegii mei. Înainte de a decide această problemă, i-am pus anumite condiții lui Vladimir Nicolaevici, pe care el le-a acceptat. Le-am scris pe foaie, dar, firește, nu existau semnături. El are o copie, și eu am o copie. Acolo scria că nu ne vom numi facțiunea comuniștilor, că nu voi soluționa problemele partidului, ci doar problemele orașului. Dacă le voi decide pe ele, automat vor fi soluționate și problemele de partid, și așa mai departe.

Dar așa se face, că ba un comunist, ba alt comunist, ba al treilea venea la mine cu diferite rugăminți. Dacă acestea corespundeau intereselor orașului, încercam să le rezolv, deși nu era în puterea mea să rezolv totul. Eram doar trei persoane în fracțiunea noastră, da consiliul municipal avea 51 de consilieri. Cineva era nemulțumit că nu am rezolvat niște probleme „egoiste” și îi „picura” constant asupra lui Vladimir Nicolaevici. Și dintr-o dată a luat, și-a adunat biroul politic și a decis să dizolve fracțiunea, care se numea fracțiunea comuniștilor și a celor fără de partid. În același timp, nu m-a sunat, nu m-a invitat, nu a vorbit cu mine, în ciuda multor ani de relație. Se pare că au fost prea mulți oameni, în cercul lui, ale căror probleme eu nu le-am rezolvat. Acest lucru a fost foarte jignitor pentru mine, pentru că după 2009 puțini oameni au rămas apropiați de el. Am fost mereu apropiați, și nu datorită postului lui Vladimir Nicolaevici (el nu mai era acolo), ci exclusiv din motive prietenești. Cred că este o personalitate puternică, care a făcut cu adevărat ceva în țară și a vrut să facă ceva și, cel mai important, că a iubit și iubește această țară. Acest lucru este important.

De ce fel de opoziție și de ce fel de putere are nevoie Moldova

În Moldova are loc lupta nu a ideilor, da a părților lumii. Și oamenii s-au săturat de asta. Oamenii o văd, oamenii o simt, o consideră dezgustătoare și de aceea, în general, aleg punctul cardinal care este mai aproape și mai sigur în această situație. Ei bine, ce fel de idei are actuala opoziție din blocul „Pentru Moldova”? Nu știu. Ei bine, Victoria Furtună a ridicat ideile pe care noi le-am publicat pe site-ul moldovenii.md acum 15 ani. Și chiar și așa, se pare că nu le-a citit în întregime. Unii spun: „Ținem cu Occidentul!” Alții: „Ținem cu Rusia!” În această situație, o opoziție demnă, reală, poate fi doar una care spune: noi nu ținem cu aceștia sau cu aceia, noi ținem cu ambii, dar suntem pentru Moldova. O astfel de opoziție nu a apărut încă. Poate că va apărea, totuși.

Cum să îmbunătățim viața în țară, fără a-i dăuna

Dragoș Galbur, liderul Partidului Național Moldovenesc, spune că vrea să îmbunătățească viața în țară, să transforme totul pentru ca moldovenii să trăiască mai bine, și așa mai departe. Dar, în același timp, scopul strategic al acestui partid este lichidarea acestui stat. Însă una cu alta nu se împacă nicidecum, unica variantă de lichidare a Moldovei și absorbție a ei de către România este doar dacă aici lucrurile vor sta rău de tot. Mie mi se pare, că mai rău nu poate fi. Și totuși, la recensămînt, 77% dintre moldoveni s-au numit moldoveni, iar 49% au spus că limba lor maternă este moldoveneasca.