Vasile Chirtoca: ”Noi niciodată nu am votat pentru interese egoiste”

Vasile Chirtoca: ”Noi niciodată nu am votat pentru interese egoiste”

Se încheie mandatul actualilor consilieri ai Consiliului Municipal Chișinău. Deci, e timpul să facem totalurile. Noi.md l-a rugat pe consilierul municipal independent Vasile Chirtoca să ne vorbească despre cum au fost acești patru ani, dar și despre perspective.

Domnule Chirtoca, activitatea Dvs. în Consiliul Municipal a coincis cu o perioadă foarte stranie. Ați început-o pe vremea primarului general Dorin Chirtoacă, ați continuat-o după numirea Silviei Radu, care a fost înlocuită de Ruslan Codreanu, și o finalizați cu puțin cunoscutul Adrian Talmaci. Cu cine dintre ei a fost mai ușor să lucrați, iar cu cine – mai greu? Și principalul – cine administrează în prezent orașul Chișinău?

Dacă revenim la programul meu electoral din 2015, pe atunci era deja clar că trebuie luate toate măsurile pentru a face schimbări cardinale în conducerea primăriei. Eforturile noastre și cele ale socialiștilor s-au soldat cu faptul că persoana care nu era un manager profesionist, nu-și iubea și nu-și iubește orașul, el fiind reprezentantul unui partid care a făcut doar rău țării noastre, a demisionat. Așadar, despre activitatea lui Dorin Chirtoacă nici nu mai vorbim.

Nu am experiență de lucru cu cel de-al treilea primar general interimar, Adrian Talmaci, deaoarece că la numirea lui, noi, de facto, intrasem deja în perioada preelectorală.

Dar pe Silvia Radu o cunosc de mult timp. În pofida faptului că mulți dintre actualii mei colegi de pe lista electorală au față de ea întrebări, cel mai simplu mi-a fost să lucrez anume cu Silvia Radu. Și eu, și ea reprezentăm mediul de afaceri, este o persoană destul de concretă și a susținut multe dintre inițiativele noastre, incluse în bugetul pentru anul 2018.

Adrian Talmaci își îndeplinește onorabil obligațiile de primar general. Nu-și face PR, spre deosebire de alți interimari, muncește calm. Dispune de toate împuternicirile și de actele fundamentale, de buget, de deciziile Consiliului Municipal, care îi permit să execute acest buget fără rețineri, departamentele primăriei dispun de specialiști suficient de calificați, care își cunosc lucrul. De aceea, cred, în oraș starea de lucruri este mai mult sau mai puțin normală. Haos nu există.

Acum patru ani, devenind consilier municipal, aveați un program bine definit și, desigur, propria închipuire despre această activitate, despre mecanismul interacțiunii dintre CMC, Primarul general, serviciile municipale și societatea civilă. A fost aproape de realitate această închipuire?

Programul cu care am mers în alegerile primarului general a fost construit reieșind din faptul că, devenind primar, voi avea susținerea consiliului municipal. Însă dacă devii minoritar în CMC (inițial, noi am fost trei, apoi – doi din 51), posibilitatea să realizezi cele propuse se reduce semnificativ. Au fost formate două fracțiuni mari – socialiștii și liberalii, una mai mică – cea a Partidului popular european al lui Leancă, în frunte cu Ruslan Codreanu. În aceste condiții era complicat să-ți promovezi inițiativele cu susținerea și a unora, și a celorlalți. Fiind om de afaceri, operez cu categorii concrete și cred că orice decizie rațională care este în avantajul orașului trebuie acceptată de toate fracțiunile. Și nu întotdeauna înțelegeam de ce colegii nu votează pentru lucruri evidente. Ulterior am descoperit, că există viziuni politice față de diverse chestiuni, că există niște interese personale, mari sau mici, în special în cazul partidelor de dreapta. De aceea am avut numeroase discuții cu colegii în afara CMC, în cadrul comisiilor formate la decizia Consiliului Municipal pentru soluționarea unor probleme concrete. În rezultat, unele lucruri ne-au reușit.

Cu privire la interacțiunea cu societatea civilă – eu din start preconizam să creez, cu participarea reprezentanților societății civile, un consiliu pe lîngă Primarul general ori Consiliul Municipal. În programul meu din anul 2015 exista un asemenea punct. Cu regret, ideea nu a fost susținută de majoritatea colegilor. Dar ideea era ca reprezentanții societății civile să nu vină la ședințele CMC pentru a-și sonoriza discursurile strălucite, dar să aibă propria platformă, pe care să discute propriile propuneri și să elaboreze proiecte de decizii. Cred că în noul CMC vom încerca să transpunem în viață această idee.

Pare-mi-se există inițiativa de a include în bugetul capitalei anumite inițiative ale societății civile…

Într-adevăr, deja de doi ani bugetul conține un articol care prevede cîteva milioane de lei pentru proiectele societății civile. Eu însă am o nedumerire: de ce două sau trei milioane? De ce nu zece sau douăzeci? Dă impresia că societății civile i-a fost aruncat un os – roadeți, băieți! Și mai ciondăniți-vă între voi, pentru că la cele două – trei milioane pretind proiectele multor doritori. Însă nivelul de elaborare a acestor proiecte, – practic, a tuturor, – este foarte scăzut și, ca urmare, proiectele așa și nu ajung la o finalitate, multe granturi nu-s valorificate. Spre exemplu, societatea civilă a venit cu un proiect de restaurare a parcului ”Ceburașca” din cartierul Botanica și a obținut finanțare. Dar pentru că proiectul n-a fost elaborat la nivel, iar autorii lui nu au avut experiența necesară, fără sprijinul real al primăriei așa și nu s-a făcut nimic.

De aceea, eu cred că noi vom merge pe altă cale. Pe cea a creării unei platforme permanente, pe care vor fi dezbătute propunerile societății civile, iar cele mai bune dintre ele vor căpăta forma unor proiecte de decizii, care urmează a fi realizate. Dar aceste proiecte trebuie să fie clar formulate, discutate, prelucrate de primărie, calculate și incluse în buget, iar apoi realizate. Doar atunci aceste inițiative vor fi cu adevărat utile.

Care a fost cea mai mare dificultate în această perioadă?

La Chișinău lucrurile din sfera construcțiilor erau atît de delăsate, se mișcau într-o direcție atît de greșită, încît pentru mine, ca specialist în construcții, a fost cel mai dificil să stopez cumva această degradare. Mai ales fiind în minoritate – inițial eram o fracțiune formată din trei consilieri, după care noi cu Ghenadie Botnaru am devenit independenți.

La pregătirea proiectelor de decizii privind, să zicem, restricțiile în construcții sau reluarea activității poligonului de la Țînțăreni, noi ne confruntam cu o neînțelegere mare din partea unor colegi, în special liberali. Socialiștii ne-au susținut întotdeauna, dar dacă vorbim despre alți colegi, neînțelegerile de multe ori țineau de interesele cuiva. Spre exemplu, la 18 iulie 2017, prin decizia noastră au fost blocate lucrările de construcție din interiorul cartierelor rezidențiale deja formate, fapt care a afectat grav interesele persoanelor apropiate Partidului Liberal. Prin intermediul instanțelor de judecată, cu aprobarea tacită a conducerii primăriei, acești oameni au deposedat orașul de mai bine de 100 de terenuri, majoritatea amplasate în interiorul cartierelor și în parcuri. Și ei se împotriveau inițiativelor noastre. Desigur, decizia Consiliului Municipal ”Cu privire la unele restricții în construcții” i-a afectat și pe unii constructori de bună credință, care cumpăraseră terenurile pe piața secundară. Și mie îmi venea greu să împac, în sinea mea, înțelegerea problemelor colegilor mei din mediul de afaceri cu conștientizarea necesității introducerii acestor restricții, deoarece e inadmisibil să distrugem mediul vital al orășenilor și să sluțim orașul. Am locuit și eu în asemenea cartiere și înțeleg tragedia oamenilor care și-au trăit viața într-un anumit loc și văd cum sub geamurile lor, în locul unde a fost un teren sportiv sau un scuar, apare un gard și crește un bloc cu multe etaje. Mulți colegi din mediul de afaceri se supărau pe mine. E o problemă complicată, dar eu discutam cu ei, și în rezultat mulți ne-au susținut și noi am găsit soluția: ori municipalitatea își adjudecă aceste terenuri, ori le răscumpără, dacă proprietarii lor le-au obținut pe căi legale, și construiesc pe ele terenuri sportive și alte obiective de menire socială, sau amenajează zone verzi.

Împreună cu colegii, ați realizat numeroase proiecte utile orașului și locuitorilor lui. Care dintre ele constituie mîndria Dvs.?

Există proiecte, rezultatele cărora poate că nu se văd dintr-o parte, dar pe care eu le consider foarte importante. Unul din ele – restricțiile în construcții. În rezultatul deciziei noastre, a fost interzisă construcția blocurilor rezidențiale multietajate în interiorul cartierelor deja formate. Al doilea: a fost interzisă construirea de-a lungul străzilor în spațiul dintre case și trotuare. Asta s-a făcut și pentru a lăsa loc pistelor pentru cicliști.

Eu consider că aceste decizii au o importanță enormă pentru oraș. Este rezultatul muncii de un an și jumătate al comisiei formate în urma proiectului meu de decizie. Cunoașteți zicala: dacă vrei să omori o cauză, creează o comisie. Pe această cale au încercat să ne expedieze adversarii acestui proiect în frunte cu conducerea de atunci a primăriei. Totuși, comisia condusă de mine a muncit un an și jumătate și a prezentat un proiect de decizie foarte bine pus la punct, care a fost susținut de majoritatea consilierilor. Ne mîndrim cu acest proiect.

Noi am studiat sistemul orășenesc de acumulare și utilizare a deșeurilor, fapt soldat cu decizia privind reluarea activității poligonului de la Țînțăreni și stoparea activității celui din Bubuieci. Mai bine de un an ne-am zbătut pentru această decizie. Drept rezultat nu numai că am oprit extinderea catastrofei ecologice în oraș, reornind activitatea poligonului din Țînțăreni, închis nemotivat, dar am descoperit numeroase interese josnice ale celor care aveau tangențe cu acumularea deșeurilor și care pun interesele personale mai presus ca interesele actualilor orășeni, dar și a generațiilor viitoare. Noi am atenționat funcționarii municipali asupra faptului că există o companie care construiește o întreprindere pentru procesarea deșeurilor alături, la Bubuieci. Deși ea corespunde celor mai avansate condiții, nimeni nu o observa. Noi am zădărnicit un șir de proiecte de nimicire a parcurilor din capitală. În toate aceste proiecte, mereu am fost susținuți de socialiști.

Unul din reușitele noastre este faptul că am atras atenția colegilor, dar și a oamenilor de afaceri care au venit cu proiectul de construire a parcărilor cu plată, asupra inadmisibilității acestui proiect în forma lui inițială. Iar el era nu doar propus, dar și votat deja de comisia de concurs! Conform acestui plan, orașul urma să primească doar 10% din această afacere enormă, iar compania care ar fi păzit mașinile parcate și ar fi încasat taxele respective – 90% din venituri! Asta chiar dacă orașul urma să investească în acest proiect. În multe orașe europene veniturile din businessul parcărilor constituie peste 30% din bugetele locale. De ce să le cedăm acest klondike? Am înaintat propunerile noastre de modificare a proiectului de contract, 52 puncte în total, în care am demonstrat dezavantajele acestei perspective pentru oraș. Compania străină învingătoare în concurs n-a fost de acord cu propunerile noastre. În rezultat, CMC nu a aprobat totalurile concursului și în viitorul apropiat cu siguranță orașul va realiza de sine stătător proiectul parcărilor cu plată. Într-un final, această lucrare a noastră a și devenit factorul decisiv care a dus la demiterea lui Dorin Chirtoacă.

Consider că, cu susținerea PSRM, am muncit bine pentru a include în buget mijloacele necesare construirii terenurilor sportive în curțile blocurilor. Mai bine zis, aceasta a fost ultima etapă a proiectului nostru comun cu Ghenadie Botnaru: noi l-am elaborat, noi am controlat procesul proiectării lui, cel de construire, și rezultatele finale. Necesitatea acestui proiect frumos și util am discutat-o cu fracțiunea PSRM și am decis că orașul are nevoie de cel puțin 100 asemenea terenuri. De altfel, cred că în următorii patru ani se va reuși construirea a doar 70 dintre ele, căci e o problemă costisitoare. Dar chiar dacă vom avea 70 asemenea terenuri, deja este o mare realizare.

Mai există o muncă migăloasă, invizibilă multora, efectuată de noi și juriștii noștri: am ajutat orașul să recapete multe hectare de terenuri ce aparțineau parcurilor. În Valea Trandafirilor, dinspre strada Melestiu, mai bine de trei hectare de parc fuseseră închiriate de o companie, care intenționa să construiască acolo un complex rezidențial. Am devoalat aceste încercări, descoperind concomitent diverse nuanțe, și am pregătit o decizie a CMC privind încetarea acestor relații de arendă.
La fel și în cazul unui șir de alte terenuri, descoperite de noi în parcuri, pentru care am pregătit decizii ce nu permit construcțiile în acele locuri. Noi am blocat modificările în așa-numitul proiect al construcțiilor locale, cu privire la edificare unui centru de afaceri de 10 etaje în locul restaurantului ”Doina”. Intenționa să o facă o companie turcă care cumpărase acest restaurant. Dar, în pofida interdicției autorităților locale, observ că restaurantul a fost demolat, iar terenul îngrădit… Clarificăm acum cine a permis demolarea lui și de ce, cine le-a promis că vor putea construi în acel loc și ce anume vor să facă. Cred că vom face tot posibilul ca pe acest loc să nu fie construit nimic, doar plantați copaci ori construit un restaurant similar. Este vorba despre un parc, în care nu se permite edificarea blocurilor multietajate. Dar zona nu are titlul de parc și demnitarii noștri se folosesc de aceasta!

Un alt aspect al problemei constă în faptul că deja de trei ani, la inițiativa noastră, în buget este prevăzut un milion de lei pentru delimitarea zonelor verzi, deoarece la Chișinău nu toate hotarele zonelor verzi au fost delimitate. Funcționarii trebuiau să o facă acum 15 ani, dar ei zădărnicesc acest lucru, dat fiind că nu este în interesul lor. Căci dacă este stabilit hotarul zonei verzi, nu mai pot construi nimic acolo. Așa că ”slugile poporului” tot mai scot zone verzi la licitații, iar dacă noi le spunem: ”Cum se poate, că doar e parc?!”, ei răspund: ”Dar la noi nu este indicat că e parc!”. ”Dar ochi aveți?, – îi întrebăm, – nu vedeți că acolo cresc copacii plantați anumit de oameni?”. ”Avem, – spun funcționarii, – dar privim cu ei schemele noastre, iar în ele nu este indicat că acolo nu este un parc”. Și noi trebuie să combatem aceste ”viclenii” ale lor.

Este enorm volumul acesta de lucru. Spre exemplu, împreună cu colegii am blocat proiectul, conform căruia strada Mesager urma să treacă prin parcul ”La izvor”. De fapt, este un proiect bun de lărgire a străzii Mesager, dar în capătul ei, conform planului, ea trebuia să traverseze parcul ”La izvor”. Ar fi fost distrusă una dintre cele mai frumoase zone ale parcului. Un teren minunat, o poiană, copiii joacă fotbal acolo… dar proiectanții au făcut asta nu din neatenție, ci în interesul dezvoltatorului. Capul așa numitului Congres al societăților ruse a dorit să construiască acolo o clădire cu 16 etaje, chipurile –un centru al copiilor.

Eu consider că am făcut un lucru bun pentru oraș și prin salvarea întreprinderii Autocomtrans. Noi am descoperit că aceasta are datorii de 5 milioane de lei, a falimentat și se află în proces de lichidare. Am început să studiem și am descoperit că întreprinderea dispune de mijloace de producere serioase, de tehnică, de echipamente. Și principalul – la Poșta Veche este amplasată pe un teritoriu de 3,5 ha. Niște calcule simple permit să vedem că un hectar costă acolo mai mult de 5 milioane, – minim 70 milioane. Iată de ce, la inițiativa noastră, chiar dacă aceasta a creat o situație încordată enormă, CMC a inclus în bugetul anului 2018 suma de 5 mln. pentru a răscumpăra aceste datorii. Nu s-a reușit din prima, însă banii au fost transferați pentru anul 2019, datoriile – răscumpărate și azi întreprinderea aparține din nou orașului, iar noi ne simțim satisfăcuți.

Cei care doresc să cunoască în detalii totalurile activității noastre, o pot face pe site-ul http://chirtoca.md/ – acolo este publicat raportul meu.

Cum ați colaborat cu reprezentanții altor fracțiuni? Cine s-a arătat harnic, adevărat patriot al orașului și specialist competent, și cine – nu? Din cele relatate de Dvs. am înțeles că cei mai puțin competenți au fost liberalii.

Dacă privim competența ca pe o dragoste pentru oraș, ca pe o dorință de a îmbunătăți starea de lucruri în capitală, fracțiunea liberalilor nu s-a evidențiat prin asta. Acolo au fost mulți oameni destul de profesioniști în domeniul lor, ca regulă – businessmeni de nivel mediu. Dar așa era atmosfera în această fracțiune și așa era conducătorul ei, că fracțiunea liberalilor nu a înaintat nici o inițiativă utilă orașului, doar a criticat inițiativele altora sau a promovat interesele cuiva.

Le-a promovat reușit?

Uneori au acumulat majoritatea, dar nu foarte des. Spre exemplu, noi am participat la votarea tuturor chestiunilor care țineau de relațiile funciare. Dacă conform legii omul poate privatiza în apropierea casei sale, la preț normativ, un teren de 6 ari, dar la Chișinău – 7, noi am votat pentru. Dacă întreprinderea are dreptul să privatizeze teritoriul pe care este amplasată la preț normativ, noi întotdeauna am votat pentru: este dreptul inalienabil al proprietarului, stipulat prin lege.

Am făcut-o și pentru că noi înșine, la privatizarea teritoriilor întreprinderilor noastre, ne-am confruntat cu nelegiuirile funcționarilor și înțelegem că este important ca întreprinderea să aibă propriul teritoriu. Spre exemplu, la creditarea întreprinderilor, unele bănci nu acceptă gajarea clădirilor aflate pe teren neprivatizat. Iar dacă întreprinderea privatizează terenul, orașul obține bani, ceea ce este important, iar întreprinderea devine mai solvabilă și capabilă să se dezvolte. Este în interesul orașului, căci în buget ajunge o parte din impozitele pe venit și pentru salarizarea angajaților întreprinderilor orășenești.

De aceea noi am susținut multe dintre proiectele de acest fel. Dar acolo unde vedeam că răsar niște urechi și proiectul este în detrimentul intereselor orașului și al orășenilor, nu numai că votam împotrivă, dar îi convingeam și pe colegii din alte fracțiuni să nu-l susțină.

Nu V-ați ales cu dușmani, în rezultat?

Eu am ajuns la așa o vîrstă și la așa o situație, că acest lucru nu mă mai preocupă. Dacă am decis să activez în Consiliul municipal, nu trebuie să mă mai tem că îmi voi face dușmani. Trebuie să mă preocupe doar faptul, ca acele decizii, pentru care eu votez, să corespundă intereselor orașului și orășenilor. Pentru că îmi iubesc orașul, vreau să trăiesc aici, vreau ca urmașii mei să trăiască aici și mai vreau ca noi toți, cei care activăm în Consiliul municipal și în primărie, să înțelegem clar: dacă interesele orașului nu coincid cu interesele personale sau cu interesele prietenilor tăi, prioritatea este de partea intereselor orașului.

Grigore Petrenco, liderul partidului ”Casa noastră – Moldova”, V-a învinuit că ați participat la împărțirea patrimoniului orășenesc, cînd ați votat cu liberalii…

Nu știu cine este Grigore Petrenco și ce este cu acest partid. Dar o asemenea întrebare o pot pune și alți oameni, de aceea să-mi spuneți: la ce i-ar trebui unei persoane cu experiența și situația mea să stea în CMC, să voteze în prezența a zeci de camere de luat vederi și să participe, în același timp, la schemele unor negustori mici sau mijlocii? Sau să-și soluționeze propriile probleme? Nu ar fi mai simplu să le rezolve din umbră? De fiecare dată în chestiunile funciare, în care nu erau respectate interesele Chișinăului și ale chișinăuienilor, noi am votat împotrivă, avem numeroase exemple de acestea. La fel, cu privire la orice chestiune pentru care eu am votat, pot oferi doritorilor explicații exhaustive și pot demonstra corectitudinea votului nostru.

Nu există alt motiv să consacru consiliului municipal așa de mult timp din contul familiei mele și cel al companiei DAAC Hermes – numai dorința de a stopa degradarea Chișinăului și de a readuce capitala pe calea dezvoltării. De a reface orașul, în care să vrei să trăiești, în care să poți naște în siguranță copii și să le poți da o educație bună, în care există multe locuri de muncă bine plătite și mulți oameni fericiți, care au încredere în viitor.

(Va urma la 07.09.2019)