Sînt convins că Sturza nu este unionist!

Sînt convins că Sturza nu este unionist!

Sînt întrebat de cunoscuți: „Ce, Sturza a devenit unionist?” Îmi este greu să dau un răspuns univoc. Am citit unele trimiteri la afirmațiile făcute de Ion Sturza, însă, pentru a înțelege ce a avut în vedere, este de dorit să-i asculți discursurile pe Forbes CEE Forum sau să citești stenograma acestora. În timpul apropiat mă voi strădui să fac acest lucru.

Însă doresc să menționez că, pentru prezentul și viitorul oamenilor care locuiesc în Republica Moldova, pentru care își fac atîtea griji unioniștii, nu există nimic mai dăunător decît ideea unionismului. Un om înțelept a spus: „Ancorele statalității sînt fixate în cer”. Acest înțelept știa ce spune, or, statalitatea este o mare comoară pentru popor, o întruchipare a voinței forțelor supreme, pe care o au nu mai mult de 200 de naționalități din cele peste 4000 de etnii înregistrate pe Pămînt. Acest avantaj nu se manifestă imediat – e nevoie de ani, uneori de zeci de ani, pentru ca tînărul stat să se pună pe picioare.

Pentru noi, cetățenii Republicii Moldova, este important să înțelegem că un stat tînăr și slab poate avea perspectivă doar în cazul în care elita de la guvernare este consolidată, înțelege bine ce se întîmplă în lume, conștientizează interesele principalilor actori globali și regionali, dar cel mai important – înțelege legile edificării unui asemenea stat. Aceste legi sînt simple: un stat ca Republica Moldova poate să supraviețuiască și să se dezvolte rapid doar în cazul în care este edificat în bază etnică, cînd denumirea statului, limbii și națiunii majoritare coincid. În cazul nostru – Moldova, moldoveni, limba moldovenească.

Un asemenea stat are perspective atunci cînd sînt formulate clar și argumentat principalele postulate ale trecutului istoric al statului și națiunii, cînd istoria și sistemul de educație a tinerei generații sînt controlate de reprezentanții adevăratei elite – originari ai etniei majoritare (în cazul nostru de moldoveni), care înțeleg particularitățile statului lor, iubesc acest stat și cred în viitorul lui. Atunci cînd într-un stat național sînt respectate drepturile minorităților naționale, cînd minoritățile doresc să trăiască într-un asemenea stat, cred în viitorul lui și sînt în egală măsură patrioți ai acestui stat ca și națiunea majoritară. Atunci cînd politica statului este îndreptată nu spre dezbinare (cum se întîmplă acum), ci spre consolidarea întregului popor în jurul etniei majoritare. Un asemenea stat are viitor atunci cînd elita, fără niciun fel de ezitări, elaborînd programe pe termen lung, formează imaginea unui viitor luminos al țării și conduce poporul pe cale pașnică spre acest viitor, păstrîndu-și relațiile cu toate părțile interesate.

Elita noastră de la guvernare, deocamdată, nu se distinge prin asemenea calități. Acum sînt persoane care, dimpotrivă, fac tot posibilul pentru ca moldovenii să nu renască ca națiune, respectiv, ca Republica Moldova să nu se afirme ca stat. Deseori politicienii noștri nu înțeleg ce fac, concetrîndu-și atenția asupra repartizării influenței în organele puterii supreme de stat și controlul asupra fluxurilor financiare publice, cedînd unioniștilor poziții importante la guvernere.

În același timp, unioniștii locali pricinuiesc daune semnificative țării, respectiv, cetățănilor care locuiesc aici. Acești oameni, în mare parte destul de limitați, care nu-și cunosc propria istoirie, cu lozincile de „restabilire a adevărului istoric” și făcînd demagogie, în permanență și deseori intenționat dăunează propriei țări.

Unioniștii ajunși la putere se străduie să-și facă treaba lor murdară pe neobservate, ascunzîndu-se după paravanul demagogiei. Ei au scos din școli predarea adevăratei istorii, îi numesc greșit români pe moldoveni, iar limba moldovenească o numesc română, încurajează studiile copiilor și tinerilor moldoveni în instituțiile de învățămînt românești, distrugînd sistemul educațional local (cu toate că în țara noastră, deocamdată, poți obține studii nu mai proastedecît în România).

Acești oameni scot din circulația moldovenilor limba rusă, care este limbă maternă pentru 35% din populația țării, plasînd-o în rînd cu alte limbi străine. Și asta în pofida faptului că limba rusă are statut de limbă oficială, fiind cea mai răspîndite în Europa, este legată istoric, lingvistic și cultural cu țara noastră, iar în Republica Moldova există o literatură didactică bogată în limba rusă, cadre didactice și profesori.

Liberalii unioniști de la putere distrug economia moldovenească, transportul, educația și mediul ambiant, adoptînd decizii neprofesioniste în administrarea ministerelor care le-au revenit conform algoritmului. Ei distrug capitala, transformînd Chișinăul într-o adunătură de clădiri, construite fără a se ține cont de normativele respective, gherete și panouri de publicitate pocite.

Unioniștii de la Curtea Constituțională intenționat au mers la crimă împotriva Republicii Moldova, punînd mai presus de Constituție „Declarația de Independență”, scrisă în grabă și care prin esență este „unionistă”. Ei au subminat, în anumită măsură, temeiele juridice ale statului moldovenesc contemporan, procedînd astfel la solicitarea aceluiași Partid Liberal unionist, sub paravanul raționamentelor demagogice privind denumirea corectă a limbii.

Lozinca principală secretă a unioniștilor moldoveni este: „Cu cît mai rău e pentru Republica Moldova, cu atît e mai bine pentru noi”. Ei tăinuiesc acest lucru de alegători și își fac treaba neagră, ascunzîndu-se cu demagogie și lozinci politice. Nu o fac evident, ci latent, însă participă activ la înrăutățirea situației în țară, care rămîne neobservată pentru majoritatea populației. Liberalii fac mult rău țării, însă cel mai grav lucru este înrădăcinarea treptată în conștiința cetățenilor (în special a tinerilor) a neîncrederii în țara sa și viitorul ei. În schimb, întreaga responsabilitate pentru toate acestea liberalii o pun abil pe seama partenerilor de diferite coaliții de guvernare, pe partidele de stînga, precum și pe „perfidia” Rusiei și rușilor. Un exemplu elocvent în acest sens sînt afirmațiile liderului liberalilor făcute acum, la sfîrșitul lunii septembrie.

În consecință, cu eforturile unioniștilor, dar și din cauza guvernării nesăbuite a tuturor guvernărilor, multe sarcini au fost deja realizate, or, mai rău decît acum nu a fost niciodată.

Iar acum, conform scenariului, cineva din persoanele credibile (fără imagine de unionist) trebuie să declare ceva de genul: „Gata, țara a fost dusă la sapă de lemn, așa că, dragi moldoveni, vă declar în cunoștință de cauză că există o singură cale: unirea cu România”.

Oare într-adevăr pentru acest rol reprobabil a fost ales Ion Sturza? Sau el singur și-a asumat această misiune? Este greu de crezut! Îl cunosc destul de bine pe Ion Sturza, îl cunosc ca pe un patriot al țării sale, ca pe un adept al independenței și suveranității Republicii Moldova. Nu ne-am văzut cîteva luni și, dacă el într-adevăr a devenit un pic unionist, înseamnă că ceva s-a schimbat cardinal în mentalitatea lui Ivan Mihailovici, se vede că a fost determinat să ia această atitudine. Or, cît de tare trebuie să se dezamăgească în propria țară un asemenea om ca Ion Sturza, pentru a veni cu idei unioniste. Dacă e adevărat, atunci regret foarte mult, pentru că Ion Sturza este o persoană cu autoritate și are o influență anumită asupra minților moldovenilor.

Regret și pentru faptul că, după cum s-a menționat mai sus, în afară de acutizarea și înrăutățirea situației, unionismul nu poate da un impuls pentru dezvoltarea pozitivă a acelei părți a Europei care astăzi se numește Republica Moldova. Unionismul nostru provincial contravine, în mare măsură, și intereselor României – statului frățesc față de care noi, moldovenii, avem o atitudine foarte călduroasă, ne facem griji față de viitorul acestui stat și înțelegem bine că în această țară sînt nu mai puține probleme, poate chiar mai multe decît la noi.

Republica Moldova are oportunități bune pentru a se dezvolta de sine stătător. Avem un popor harnic, institute de stat formate, oameni de afaceri talentați, dorința și capacitatea oamenilor de a trăi mai bine. Nu există sau practic nu exista la guvernare oameni care în deplină măsură pot fi numiți Elită, care niciodată nu vor pune interesele personale mai presus de interesele statului, care își iubesc țara, poporul și care sînt capabili să elaboreze planuri pe termen lung de dezvoltare cu succes a statului său. În prezent, este greu de găsit asemenea persoane în piață și pe ecranele televizoarelor – deocamdată ei sînt puțini acolo. Însă asemenea oameni există în Moldova și ei vor veni, vor veni în locul puterii care și-a pierdut credibilitatea. Posibil că printre ei va fi și prietenul meu Ion Sturza, care în realitate, și sînt convins de aceasta, nu este unionist, ci un patriot care s-a îndepărtat oarecum de țară și care s-a dezamăgit de realitatea moldovenească, dar care după o pauză îndelungată va activa în sfîrșit și în țara lui.