Vasili Chirtoca: oamenii care în condițiile noastre creează întreprinderi de producere, merită un piedestal. Partea 2

Vasili Chirtoca: oamenii care în condițiile noastre creează întreprinderi de producere, merită un piedestal. Partea 2

Trebuie oare statul să stimuleze dezvoltarea businessului mare? De ce modificarea legislației în domeniul pieței auto poate să o prăbușească? Ce urmează, dacă politicienii în orice inițiativă văd ”interesele” cuiva?

Despre aceasta și despre multe altele s-a vorbit în cadrul talk-showului „Без галстуков (Fără cravată)” cu Alexandr Stahurschii (TV4). Oaspetele emisiunii cu tema „Businessul mare” a fost Vasili Chirtoca, președintele companiei DAAC Hermes S.A. și președinte al comitetului de conducere DAAC Hermes Grup S.A. Continuăm să familiarizăm cititorii cu versiunea textuală a interviului.

– Noi am vorbit despre businessul auto. Următorul sector foarte interesant – producerea. În companie, aveți mai multe genuri de producere. Voi începe cu primul. Societatea pe acțiuni „Agromașina”. Pe site-ul Dvs. scrie că această întreprindere produce utilaje și inventar agricol, fiind specializată în proiectarea și producerea mașinilor pentru mecanizarea proceselor anevoioase de muncă, a combinelor autopropulsate și a remorcilor pentru tractoare. Înțeleg că este o întreprindere producătoare serioasă, necesară agriculturii noastre. Cum stau lucrurile în acest sector?

– Să începem cu problemele comune.

– De acord!

– Să știți că ani în șir eu am tot auzit de la politicienii, preocupați de economie, fraze de genul: „În țara noastră nu există producere, de aceea trebuie să dezvoltăm turismul, piața de asigurări, offshore, afaceri IT etc. „.

Dar eu vreau să le spun acestor oameni, că noi avem producere! În ciuda faptului că foarte multe din cele ce existau în Uniunea Sovietică au dispărut, la noi multe s-au păstrat și a apărut și ceva nou. Vă raportez, că 70% de mărfuri de pe piața alimentară moldovenească , cea a mezelurilor, spre exemplu, este producție proprie. Piața moldovenească a zahărului și a uleiului de floarea soarelui la fel – 70 % produse proprii. Piața moldovenească a produselor de cofetărie – cel puțin 50-60%, a lactatelor – 60% etc.
Au apărut și actori noi, Nefis, de exemplu. O companie foarte interesantă. La noi s-au păstrat două fabrici de covoare. În lume, Covoare Ungheni este în top-10 cei mai mari producători de covoare din lînă. Îl salut pe prietenul meu Nicolas Nicula! La noi este foarte dezvoltată producerea berii și a băuturilor fără alcool, dar și a celor alcoolice. În volume mare producem alcool. Avem o producere bună a conservelor, producem haine, producem încălțăminte. Ce-i drept, această producere se reduce un pic, totuși, există companii care au creat propriile branduri, noi le vedem. Noi avem produse cosmetice și de parfumerie, construim mașini, și această listă nu este completă nici pe departe.

Noi avem multe de toate. Încă mai este vie Universitatea tehnică, care după asocierea cu cea agricolă se va întări. Eu, apropo, salut acest gen de asociere. Trebuie să mărim universitățile, să le consolidăm. Anual, Universitatea tehnică produce un număr de ingineri, dintre care poți alege 5-10. Glumesc! Cred că-s mai mulți! Noi mai avem personal, capabil să creeze întreprinderi noi. Așa că avem producere, trebuie să o dezvoltăm, să o stimulăm, trebuie să creăm programe de substituire a importurilor și de dezvoltare a exporturilor. Din punctul meu de vedere, aceasta este o sarcină foarte importantă a statului.

„Agromașina”(altă dată se numea „Плодсельхозмаш”) este o întreprindere privatizată. În timp ce noi acumulam pachetul de control, ea practic a murit, a fost nevoie să o reanimăm. Și azi „Agromașina” produce o gamă foarte largă de produse pentru agricultură, în special pentru livezi și pomușoare. Ne mîndrim cu faptul, că am reluat producerea combinelor pentru recoltarea strugurilor. Dacă în perioada sovietică erau produse combinele SVK-2, SVK-3, atunci noi am elaborat și produs deja trei combine SVK-5, pe care le supunem testărilor al patrulea an. Este o tehnică foarte complicată.

– Adică, în prezent este testat?

– Este supus testărilor în prezent.

– Dar încă nu este comercializat?

Nu. Anul acesta vom vinde o combină, vom produce alte două, și sperăm că la anul vom livra o serie mică. Adică, cred că producerea va fi de ordinul zecilor. Iar în scurt timp – a sutelor de combine. Este o mașină foarte scumpă, complexă. Dacă cineva este interesat, poate accesa pe net „Agromașina”, combine de recoltare a strugurilor. Veți vedea spoturi care povestesc cum funcționează acest utilaj. Ca eficiență, nu cedează în fața celor mai bune modele occidentale. Desigur, va trebui să perfecționăm aspectul exterior al acestei ei, dar utilajul este bun, eficient, suficient de automatizat. Mai mult, după o perioadă de timp vrem să creăm un robot în baza acestei combine.

– E fantastic ceea ce spuneți !

– Problema-cheie este faptul că noi, slavă Domnului, am păstrat personalul de constructori. Noi am achiziționat pentru această întreprindere echipamente foarte scumpe de tăiere a metalelor, am achiziționat echipamente foarte scumpe de sudură, am achiziționat și instalat o linie de vopsire, și mai avem multe de făcut. Dar noi păstrăm și dezvoltăm această întreprindere. Dintre uzinele constructoare de mașini ne mai aparține și „Hidroinpex” din Soroca.

– Aveți parteneriate cu companii occidentale, sau este vorba despre un ciclu închis ?

– Desigur, cumpărăm accesorii, spre exemplu, noi nu producem motoare. Le aducem din Belarus. Dar căutăm și alți furnizori, de rezervă, căci nu știm ce ne așteaptă în viitorul apropiat, dar vrem să dezvoltăm această producere la volume mari. Căci nevoia de utilaje de acest fel crește și va mai crește, dat fiind că în agricultură numărul brațelor de muncă se tot reduce.

– Iar competitivitatea, comparativ cu actorii existenți pe piață?

– Fiind la nivelul celor mai bune modele ale brandurilor mondiale, combina noastră va costa cam cu 20% mai ieftin ca analoagele ei din străinătate. În jur de 200 mii de euro, dar totuși e mai ieftină.

Plus la asta, noi producem multe alte utilaje. De exemplu, producem stropitoare foarte eficiente. Producem felurite remorci, basculante foarte eficiente și bune, cu acționare hidraulică produsă la uzina noastră din Soroca. Producem cultivatoare și semănători. Ne străduim să extindem această gamă.

Să știți ce este foarte important: paralel cu programul de sprijin a businessului mic și mijlociu, trebuie să avem și un program de dezvoltare a businessului mare, pentru că numai companiile mari exportatoare pot oferi businessului mic și mijlociu posibilitatea de a se dezvolta. Printre altele, noi am vrea ca statul să finanțeze participarea la expozițiile din străinătate.

– Ați pomenit următoarea întreprindere, „Hidroinpex”, specializată în producerea motoarelor hidraulice și a rotatoarelor pentru panourile electrice, dar și a pieselor de schimb pentru mașinile agricole. Este, la fel, o producere destul de complexă.

– Desigur, foarte complexă. Motorul hidraulic produs de noi așa și nu a putut fi reprodus nici de companiile rusești, nici de cele belaruse, în ciuda tuturor încercărilor. Am comercializat niște motoare în România. Acum avem un client important în Polonia. Anume pentru dimensiunea-standard produsă de noi, pentru că la acționarea hidraulică este extrem de importantă însăși construcția, acolo există know-how, calcule care dau motorului putere maximă datorită suprafeței calculate cu mare precizie. Anumite dimensiuni-standard le producem doar noi.

– Și cine-s consumatorii?

– De obicei, echipamentele rutiere, echipamentele comunale …

– Lucrați numai pentru piața internă, sau aveți și comanditari din afară?

– Dacă vorbim despre motoarele cu acțiune hidraulică, noi nu avem piață internă. De aceea anterior am lucrat pentru CSI. Am lucrat și lucrăm în continuare cu Ucraina. Au apărut cumpărători în Polonia, România. Participăm la expozițiile internaționale.

– De aceea ziceți că e nevoie de ajutorul statului în promovarea produselor pe piețele străine anume prin participarea la expoziții ?

– Desigur! Categoric da!

– Cu privire la personalul calificat. Cum soluționați această problemă? Căci nu este un șantier, cu tot respectul pentru oamenii care muncesc acolo. Este un proces de producere complicat. Are nevoie de constructori, ingineri, numeroase specialități tehnice. De unde luați specialiști ?

– Eu deja am spus, că Universitatea tehnică încă mai produce ingineri. Există băieți buni. Noi îi depistăm, îi angajăm și le creăm condiții ca ei să nu plece. Cu regret, uneori persoana lucrează doi-trei ani, învață să muncească cu adevărat, pentru că școala este bună la așa întreprinderi cum este a noastră, după care primesc o ofertă. Tu îi plătești, de exemplu, 2500 de euro, dar cineva îi oferă 5000. A luat și a plecat. De aceea noi în prezent elaborăm un sistem motivațional nou, inclusiv asigurarea oamenilor cu locuințe. Și muncitori să angajezi este complicat.

– Aveți în vedere anume brațele de muncă ?

– Da, brațele de muncă. Dar căutăm, căutăm. Găsim. Ne străduim să interesăm oamenii, căci mulți dintre cei, care au fost plecați dincolo de hotarele țării, ajung la concluzia că-și doresc stabilitate, vor să fie acasă. Mulți dintre angajații uzinei din Soroca au case în suburbie, sau în satele vecine, au lucru interesant, în colectiv, și asta le convine mai mult ca rătăcirea prin lume.

– Următorul Dvs. segment de producere… Eu zic, doamnele să fie atente la vorbele noastre…Cu 10 ani în urmă DAAC Hermes Grup a cumpărat compania Viorica Cosmetic. Este o întreprindere, care produce articole cosmetice și de parfumerie de calitate înaltă, folosind în acest scop componente cu adevărat naturale. Spuneți-mi, pentru ce ați făcut atunci această achiziție?

– Ce m-a stimulat pe mine, de exemplu. Iată, DAAC Hermes Grup. Societatea pe acțiuni DAAC Hermes, fondatoarea DAAC Hermes Grup, este o companie privată, creată demult, care se dezvoltă. DAAC System Integrator – la fel, o companie privată. DAAC Hermes Grup este fostul fond de investiții DAAC-Hermes. Și acum avem acolo 90 mii de acționari. Și dacă în primii ani noi le achitam niște dividende, ulterior asta a devenit imposibil de făcut, – după prima criză, după a doua. Am avut și pierderi. În principiu, privatizarea contra bonuri este o temă de discuție aparte. A fost, desigur, o escrocherie interesantă.

Dar din 49 de fonduri de investiții am rămas doar noi. Și eu simt responsabilitate în fața acestor oameni. Da, avem industria constructoare de mașini. Avem 600 hectare de iazuri piscicole. Avem agricultura ecologică, pe care o dezvoltăm. Avem complexe imobiliare mari la Chișinău, care își așteaptă ceasul. Dar conjunctura este de așa natură că, închipuiți-vă, ce sumă trebuie să-i achiți fiecărui dintre cei 90 de mii de acționari, ca el să fie satisfăcut? Să zicem, dacă le achiți 1000 de euro, vor fi 90 de milioane de euro. De unde să ei așa bani? Și pentru mine, Viorica Cosmetic, scoasă la licitație cu un preț moderat, cred eu, a fost o șansă, și un proiect foarte ambițios. Eu preconizam și preconizez și acum să fac din această companie, administrată de mezinul meu, o întreprindere dacă nu globală, atunci una regională, care să coste sute de milioane de euro.

– Cum? Prin atragerea parteneriatelor străine ?

– Ca să atragi parteneriate străine trebuie pentru început să o „pui pe picioare”, și apoi să atragi parteneri.

– Și ea încă „nu stă pe picioare”?

– Pe piața internă avem profit. Dar trebuie să investim enorm în exporturi. Pentru ca să devenim rentabili pe o piață externă, e nevoie de 5 ani, spre exemplu.

– Dar exportați deja produsele Viorica Cosmetic în România, Cehia, Letonia?

– Vindem în România, Cehia, Letonia . Mai înainte vindeam în Rusia, și în Belarus, și în Ucraina, și în Kazahstan. Dar pentru a sta ferm pe piață, trebuie să deschizi propria companie, să investești în ea, apoi să investești în promovare. Noi mergem pe calea deschiderii magazinelor de firmă pentru brandul Viorica, este principiul nostru de bază. Evident, aici ajutorul statului ar fi de neprețuit, pentru că resursele proprii nu ajung, iar statul s-ar putea conecta nu numai la compania Viorica Cosmetic, dar și la multe altele, care au potențial de export…

De exemplu, ce fac turcii. Eu m-am mirat să văd suprafețele enorme la Koton, căci ei mai au și brandurile Waikiki, DeFacto, suprafețe enorme, mii de metri. Lunar, trebuie să achite bani enormi. S-a dovedit, că statul turc, dacă vede un brand promițător, îl ajută să intre pe piețele noi, și compensează în mare parte cheltuielile de arendă a suprafețelor în centrele comerciale. Primii trei ani, sau chiar primii cinci ani. Statul ajută în realizarea participării la expoziții. Aceasta este politica. Adică, este vorba despre țări care înțeleg, că este important businessul mic și mijlociu, el trebuie dezvoltat, însă businessul mic și mijlociu primește 75% din volumul de lucru anume de la businessul mare.

– Vasili Afanasievici, îmi închipui că acum mulți telespectatori vă privesc și zic, voi cita celebra frază a președintei Sandu: „plăcinta e mică, da voi mai vreți ca statul să ajute și afacerile private. Noi înșine nu avem cu ce ne hrăni „.

– Nu, astfel statul va ajuta businessul mic și mijlociu. Cum? Iată, de la venirea noastră la Viorica Cosmetic, noi am triplat numărul angajaților.

– Care este numărul angajaților, la moment?

– Erau 120, acum cred că-s mai mult de 300. Dar oamenii care primesc salariu acolo merg inclusiv la businessul mic și mijlociu. Dar să aducă bani într-o țară mică, într-o economie mică, unde nu există piață internă pentru dezvoltarea companiilor mari, pot doar companiile-exportatoare. E absolut necesar ca ele să fie sprijinite, pentru ca să poată crea mii, zeci de mii de locuri de muncă. Pentru ca ele să aducă bani din export, pentru ca să îmbunătățească balanța de plăți a țării, să achite statului impozite. Este problema-cheie de dezvoltare a oricărei economii. Dar dacă vrem să ne jucăm de-a economia, hai să vorbim despre businessul mic și mijlociu. O facem deja de 30 de ani. Ni s-a servit aceasta, noi o rumegăm – mestecăm, creăm ceva, elaborăm programe… Da carul nu s-a mișcat din loc, și orice business mic și mijlociu, care s-a dezvoltat la noi, a făcut-o în exclusivitate grație entuziasmului și talentului anumitor oameni. Avem, printre altele, mulți oameni talentați, capabili. Noi cunoaștem, comunicăm, călătorim prin lume, vedem, comparăm, și în condițiile în care la noi oamenii deschid afaceri, creează, ei merită un piedestal, numai că deocamdată în țară nu există înțelegerea acestui fapt.

– Propun să examinăm următorul gen de afaceri. Aveți în holding o întreprindere de înmulțire, creștere și comercializare a peștelui. Ați pomenit deja despre iazurile de la Gura Bîcului. Cu o suprafață, în opinia mea, foarte mare – 365 de hectare. La fel și la Ivancea – 200 de hectare. Cum este construit acest business și în ce măsură el este rentabil în prezent?

– Multă lume nu crede, dar și printre oamenii de afaceri există persoane romantice, cu o poziție socială și de viață activă, care doresc nu doar binele propriu, da primesc satisfacție dacă fac bine altora. Colectivul nostru este anume de acest fel. Am parteneri care primesc satisfacție la vederea succeselor cuiva, sau dacă înțeleg că au prevenit niște acțiuni greșite.

Eu cunosc aceste iazuri din tinerețe, mergeam acolo în drumeții. Am văzut cum a degradat spațiul din jurul acestor iazuri în anii 90, după lichidarea Uniunii Sovietice. Am văzut alte iazuri, înconjurate cu garduri, da într-o localitate sătească iazul este o parte importantă a vieții sătenilor. Pentru copii în general este o problemă-cheie. De aceea, sincer să fiu, plus la faptul că am vrut să creăm și să dezvoltăm o afacere nouă, noi am vrut să facem în așa fel, ca nimeni să nu cumpere acest iaz și să nu-l înconjoare cu un gard. Eu am crescut la țară, știu că e foarte important acest lucru. De aceea noi permitem băștinașilor să pescuiască gratis, la două undițe, dacă este un copil sau un pensionar. Evident, lumea se scaldă liber, se odihnește pe mal, ia apă pentru irigare. Noi nu punem piedici. În general, cred că datorită prezenței noastre acolo viața socială a satului nu s-a schimbat. Dar, firește, încercăm să obținem acolo și un venit.
Încercăm să obținem acolo un venit, mai ales că legislația din anii privatizării, care acum din păcate este schimbată cardinal, ne asigura că această afacere va putea fi dezvoltată. De ce? Pentru că aici totul era constant. Adică, tot ce depindea de stat. Spre exemplu, există un anumit impozit pentru apă, nu mare, este folosirea perpetuă, gratuită a terenului de sub suprafața apei,și în principiu e suficient pentru a înțelege că acest business poate fi dezvoltat fără careva variabile pe viitor. De aceea noi dezvoltăm aceste întreprinderi, ele fac poarte din puținele, care mai reproduc pește . Avem un număr mare de reproducători, producem icre, producem larve…

– Adică, întregul ciclu…?

– Întregul ciclu, și asigurăm și alte piscicole cu acest material. Dar nu putem spune că obținem din asta bani mari. Noi am investit acolo mai mult, comparativ cu ce am obținut la moment…

Dar ne alarmează recentele schimbări legislative. La care, am înțeles eu, guvernul nu are o atribuție directă. Acesta a fost un atac început de bine cunoscutul domn Clusari, marele luptător pentru drepturile agrarienilor. De fapt, în opinia mea, el este o persoană absolut întîmplătoare în politică. Fiind el la Gura Bîcului, la o întrevedere a Platformei DA cu colectivul, cineva – fostul director sau altcineva supărat că a fost demis pentru că fura pește, a spus: «Acolo, la Gura Bîcului, DAAC Hermes nu-i clar ce face pe acest iaz». Și Slusari, pentru a bucura alegătorii potențiali, a făcut un proiect de lege, conform căreia iazul trebuie să achite niște bani enormi. PAS nu a adoptat acest proiect de lege. Dar deoarece din PAS, cum am aflat, fac parte niște persoane cunoscute, legate de Gura Bîcului (că au alergat desculță pe acolo în copilărie, sau că soțul este de acolo, sau din alte motive), venind la putere au promovat insistent, în ciuda oricăror argumente, aceste schimbări legislative catastrofale.

Voi exemplifica. Ei au introdus plata de arendă pentru spațiul de sub apă. O stabilește autoritatea locală în mărime de 2 – 10 procente din prețul normativ al terenului. Adică, noi putem investi, căci am soluționat acolo multe probleme. Putem. Dar ne-am ciocnit de faptul, că apar două variabile, pe care nu le putem controla nicicum, și care pot reduce la zero orice investiții. Băieți, între 2 și 10 %? Adică cum, eu trebuie să merg să dau mită pentru ca să-mi fie stabilite 2%. Iar dacă nu voi da, îmi vor stabili 10%? Eu voi plăti sau jumătate de milion de lei, sau două milioane și jumătate. Ceea ce este costul întregului business. Vreau să spun, că guvernul înțelege aceste lucruri, și a fost creată o comisie serioasă, care se ocupă de asta. Eu am senzația că lucrurile se mișcă în direcția corectă.

(va urma)